Dacă persoanele dezavantajate nu cred că au un viitor (nu se pot imagina pe sine având succes în învăţare, muncă şi contribuţie la viaţa comunităţii), este puţin probabil ca ele să investească energie în evoluţia propriei cariere.
Persoanele dezavantajate vor face această investiţie mai degrabă atunci când vor fi capabile :
Evoluţia carierei priveşte întreaga persoană, fără a separa munca de viaţa acesteia şi fără să existe aşteptarea ca tinerii să decidă în legătură cu ceea ce vor fi pentru restul vieţii lor. Se recunoaşte, mai degrabă, faptul că faţetele vieţii au un impact supra fiecăruia şi că evoluţia de carieră reprezintă un proces continuu, chiar zilnic.
Evoluţia carierei astăzi înseamnă a-i ajuta pe tineri:
Oricum, multe dintre persoanele dezavantajate nu-şi conştientizează propriul potential şi propria abilitatea în construirea viitorului. Întrucât ele nu-şi vizualizează prea mult viitorul, chestiuni precum a se descoperi pe sine, a căuta oportunităţi, a planifica, precum şi alte strădanii proactive nu sunt prea inspiratoare.
Într-un anumit fel, credinţa în sine reprezintă ceva indispensabil pentru fiecare în evoluţia carierei.
În absenţa acesteia nu se pot întâmpla prea multe.
Din fericire, aproape toţi tinerii şi adulţii au o oarecare capacitate pentru aceasta şi vor crede în ei înşişi, iar această scânteie poate fi transformată într-o flacără care să aprindă şi celelalte elemente.
O parte a rolului consilierului în munca cu persoanele dezavantajate este de a fi un catalizator pentru scânteile care zboară şi de a înteţi flăcările rezultate.